Cateva foi albe precum spuma laptelui, inscriptionate cu gandurile marilor artisti, ies la iveala din intunericul napustit de catre doua coperti negre de catifea, suflate pe margini cu pulbere de aur.Prima pagina este destinata editurii si colectiei din care face parte cartea, urmata de o a doua pagina sacrificata unui titlu pe masura autorului anonim.Undeva in josul paginii, la limita dintre inocenta si vinovatie, se observa cifrele ce ne dezvaluie vechimea cartii,dar care, in ciuda varstei sale si-a pastrat prospetimea.
Pe masura ce patrunzi in adancul necunoscutului, te afunzi intr-o lume noua, desprinsa parca de realitate.Sentimentele se intensifica odata cu paginile citite, captandu-ti atentia asupra cartii.
Un nou cuvant, o noua propozitie, un nou rand, un nou alineat, o noua pagina.....noi sentimente arzatoare.O noua privire vegheaza asupra randurilor si paginilor care dispar cu repeziciune de sub ochii bulbucati si rosii.O noua atingere lasa in urma sa foi creponate de la numarul mare de amprente ce au ramas inscriptionate.Cuvintele se transforma in propozitii, propozitiile in pagini, paginile in capitole; ultima pagina, ultima suflare .... primul zambet.